Paranormal

FOTO: Ei sunt Fratii Twilight – au dinti de vampir si nu pot iesi la lumina soarelui!

Au dinti ascutiti, evita razele soarelui, sunt alergici la caldura si poarta numele vampirilor din seria de filme Twilight.

Simon Cullen are 13 ani, iar fratele sau George e cu doi ani mai tanar. Ambii sufera insa de o boala rara, denumita „Hypohidrotic Ectodermal Dysplasia”, de unde pleaca si problemele lor cu lumina soarelui.

Cei doi frati din oraselul englez Sudbury nu pot face sport si nici nu vor avea vreodata toti dintii in gura

„Unii copii rad de felul in care aratam, dar prietenii nostri cred ca suntem tari” povesteste Simon, care se mandreste cu faptul ca seamana cu un vampir.

Ucis de vampiri pentru ca era prea amuzant! Vezi o poveste INCREDIBILA!

Povestile cu vampiri nu sunt doar desprinse din carti sau din filmele de pe HBO. Traim intr-o lume atat de nebuna incat ele devin realitate.

In 2001, Daniel si Manuela Ruda au tinut parca sa demonstreze tuturor cat de dusi cu capul sunt. Cei doi nemti l-au ucis pe un coleg de munca al lui Daniel cu 66 lovituri de cutit, l-au lovit si cu un topor pentru ca apoi sa-i bea sangele.

Au sarbatorit crima cu o partida de sex in COSCIUGUL Manuelei. Cand au fost interogati de politie dupa retinerea lor, au spus ca au actionat la ordinele Diavolului. Victima Frank a fost descrisa drept „atat de amuzanta incat era pacat sa nu-l faca si pe Diavol sa rada”.

In timpul procesului cei doi au continuat sa actioneze ca doi satanisti incurabili. I-au amenintat pe martori, au afisat simboluri satanice si n-au lasat pentru nicio clipa sa se inteleaga ca ar simti vreo remuscare. In 5 si respectiv 3 ani cei doi vor fi eliberati din inchisoare.

Un urias star rock socheaza: „Am fost rapit de extraterestri”

Solistul unei importante trupe rock e convins ca a fost rapit de fiinte de pe o alta planeta.

Sammy Hagar, fostul solist al trupei Van Halen a avut cu siguranta parte de multe experiente iesite din comun la viata sa, dar rockerul spune ca de departe cea mai ciudata a fost atunci cand … l-au rapit extraterestrii.

Hagar povesteste ca extraterestrii au „intrat in mintea mea printr-o conexiune wireless”. „A fost real, erau conectati la corpul meu” mai spune rockerul, care crede ca i-a fost uploadat ceva in creier, sub forma unui experiment.

La varsta de 4 ani, Hagar a avut o alta experienta similara dupa ce a vazut un OZN deasupra unui camp din satul in care locuia alaturi de parintii sai.

Povestile incredibile ale oamenilor care sustin ca au fost RAPITI DE EXTRATERESTRI!

Totul a inceput in anii ’60, cand americanii Betty si Barney Hill au anuntat ca au fost rapiti de extrateresti si supusi unor proceduri medicale bizare. De atunci, s-a format chiar un cliseu al acestor cazuri: un individ are cosmaruri infricosatoare, cere ajutor medical de specialitate, iar dupa sedinte de hipnoza, isi aminteste ca a fost dus cu forta la bordul unei nave spatiale, unde era inconjurat de fiinte mici de inaltime, cu ochi negri, cu nasuri aproape insesizabile si deschizaturi subtiri pe post de gura.

De fiecare data cand o persoana lanseaza o astfel de poveste, reactiile publicului sunt impartite: unii refuza sa creada ca este adevarata, din cauza ca totul suna ridicol, in timp ce altii iau lucrurile in serios, argumentand ca nimeni n-ar putea inventa asa ceva, deci trebuie sa fie real.

1. Antonio Villas Boas

Petrecuta cu 4 ani inaintea mai celebrului incident Hill, experienta lui Antonio Villas Boas este unul dintre cele mai celebre cazuri de rapire din era moderna. Fermier brazilian, Villas Boas lucra pe camp tarziu intr-o seara, cand a observat pe cer ceea ce parea sa fie o stea neobisnuit de stralucitoare. Avea o culoare rosie unica si parea sa creasca in diametru. Treptat, a devenit clar ca tanarul nu se uita la o stea, ci la un obiect ciudat, care se apropia rapid de el. In momentul aterizarii, curiozitatea a fost inlocuita de frica, iar Villas Boas a luat-o la fuga. N-a ajuns prea departe, pentru ca o fiinta inalta de 1,50 metri l-a oprit si a incercat sa comunice cu el printr-un limbaj bizar, care nu semana nici macar vag cu vocea umana. Cu ajutorul altor trei umanoizi, prizonierul a fost dus in interiorul navei spatiale.

La bordul OZN-ului, fiintele l-au dezbracat pe Villas Boas si l-au acoperit complet cu un lichid bizar. Dupa ce a fost lasat singur intr-o incapere, pentru ceva vreme, a aparut in final si un vizitator: o „frumoasa” femeie, cu par alb si lung si ochi oblici albastri. A urmat apoi ceea ce poate sa fi considerat primul contact om-extraterestrul. Desi a admis ca ar fi trebuit sa fie inspaimantat de ceea ce i se intampla, fermierul brazilian si-a amintit ca in acele momente simtea o atractie extrema fata de femeia respectiva. Dupa consumarea actului, creaturile care il luasera initial pe sus pe Villas Boas i-au oferit acestuia un tur al navei spatiale, inainte sa-l readuca pe pamant.

Spre deosebire de majoritatea persoanelor care sustin ca au fost rapite de extraterestri, Antonio Villas Boas a fost capabil sa-si aminteasca imediat fiecare detaliu al experientei. Povestea lui a facut rapid inconjurul lumii si inca mai constituie un subiect de dezbatere pentru „vanatorii” de OZN-uri. In timp ce unii sunt de parere ca subiectul este demn de luat in calcul, altii – neincrezatori din cauza elementului sexual straniu – refuza sa-l ia in considerare.

2. Betty Andreasson

Gospodina clasica a anilor ’60, deloc predispusa sa inventeze povesti sau preocupata de subiecte supranaturale,Betty Andreasson n-a parut niciodata genul de persoana de la care te-ai astepta sa auzi ca fost rapita de extraterestri. Si totusi, desi povestea ei incepe la fel ca majoritatea, experienta ei ia o turnura religioasa neobisnuita, care o diferentiaza de altele.

Femeia trebaluia prin bucatarie, la ceas de seara, cand a fost intrerupta de o pana de curent, urmata la scut timp de aparitia unei lumini rosii si stralucitoare, care a patruns prin ferestre, fara ca sursa sa fie sesizabila. Strania experienta a devenit dintr-o data terifianta, dupa ce un grup de intrusi si-a facut aparaitia in bucatarie asemenea unor fantome, trecand prin pereti de parca ar fi fost vorba de ceata.

Creaturile se incadreaza descrierii generale a „extraterestrilor verzi„: cam 1,20 metri inaltime, ochi inchisi la culoare, fara nicio expresie pe chip, imbracati in combinezoane albastre. Din multime iesea in evidenta o fiinta care era ceva mai inalta de restul (aproape 1,50 metri), care parea sa fie un fel de conducator, din moment ce a ramas alaturi de Betty, in timp ce restul au inceput sa umble prin casa, inducand mai multi membri al familiei intr-o stare asemanatoare cu moartea clinica.

Dupa ce vizitatorii si-au terminat treaba in interiorul casei, acestia au condus-o pe femeie in nava care astepta afara, unde a fost supusa mai multor proceduri medicale. Abia dupa finalizarea examenelor, extraterestrii, care, la fel ca in majoritatea cazurilor de rapire, comunicau cu Betty prin intermediul unui soi de telepatie, i-au explicat ca sunt devotati lui Isus Hristos si ca intoarcerea lui pe Pamant nu este departe. I-au proiectat apoi imaginiea unei pasari Phoenix renascand din propria cenusa, inainte sa o prezinte unei alte creaturi, care i-a transmis un mesaj pe care nu si l-a putut reaminti niciodata.

Betty Andreasson si-a reamintit toate aceste detali cativa ani mai tarziu, cu ajutorul hipnozei. Avand in vedere natura amintirilor, ea a presupus ca extraterestrii au dorit sa-i impartaseasca un mesaj de pace si ca poate ea a fost aleasa drept mediator intre pamanteni si vizitatorii stelari.

3. Whitley Strieber

Publicata 1987, „Comuniunea„, scrisa de Whitley Strieber, poate fi considerata cartea de capatai in ceea ce priveste rapirea extraterestra. Spre deosebire de alte volume similare, subiectul este tratat cu atentia pentru detalii a unui jurnalist, combinata cu curiozitatea nativa a unui copil. De altfel, atunci cand si-a povestit pentru prima oara experienta de om rapit de extraterestri, Strieber a fost atent sa nu para nebun – a insistat ca nu stie cine sunt cu adevarat „vizitatorii” si nici ce intentii au. El s-a prezentat ca fiind pur si simplu un om care a trait o experienta bizara, iar cartea a fost scrisa pentru ca respectiva experienta sa aiba sens. Impreuna cu alte cazuri anterioare, „Comuniunea” a stabilit tiparul pentru experienta raprii si a conferit fenomenului o crestere insemnata cu privire la popularitate si credibilitate.

Dupa publicarea „Comuniunii„, Whitley Strieber a sustinut ca rapirile au continuat, astfel ca le-a descris in alte carti, printre care „Revelatia” si „Transformarea„. Desi aceste volume continua in acelasi curs filozofic ca si „Comuniunea„, reflectarile personale ale lui Strieber privind rolul mult mai important al omenirii in Cosmos si intalnirile descrise sunt mai surprinzatoare decat orice altceva asemanator. Strieber sustine ca extraterestrii nu s-au multumit sa-l duca la bordul navei lor, ci l-au plimbat in alte parti din tara, unde si-a vizitat vechi prieteni, pe care nu-i mai vazuse de mult timp.

Lucrurile au devenit si mai ciudate in momentul in care, in timpul unei calatorii spre New Jersey, unde ar fi trebuit sa-l duca pe unul dintre prietenii fiului sau, a luat-o pe un drum gresit si s-a trezit intr-un oras ciudat si nefamiliar, care nu se afla pe nicio harta. Drept urmare, Strieber afirma ca extraterestrii traies printre noi, infiltrandu-se in societatea noastra asemenea spionilor straini, iar el, datorita experientelor unice prin care a trecut, este capabil sa-i vada si sa-i identifice.

Mii de persoane, de pe tot Globul, si-au facut cunoscute povestile in care vizitatori misteriosi i-au supus unor experimente infricosatoare si adesea crude. Sunt toate acestea produsul unei generatii „inundate” cu prea mult sciente-fiction sau este posibil ca ceva autentic sa li se fi intamplat acestor oameni?

Sursa: http://www.weirdworm.com